teatru

[ Maine intreaba pe ieri ]

-Ai venit ??
-Da.
-Si? ceva pentru mine? lasa-ma sa vad ce ai in maini !!
-Am uitat ce...
-Ce?
-Ce trebuia sa iti zic acum. Am scris, dar,...
-Dar?
-Dar..dar am uitat.
-Dar tu nu stii?? mesajele se uita cand sunt scrise pe frunze. mor.
-Atunci nu mai ucide verile. Lasa-le asa, sa isi duca la nesfarsit traiul boem. Frunzele nu vor cadea si vei sti ce au vrut alti sa spuna.
-Oare?
-Doar daca vei sti sa asculti, desigur.
-Nu.
-Da.
-Nu.
-Da.

[ pauza scurta. Ieri spune: ]

-Mie imi place iarna fiinca este pustie. Vezi? nu este decat albul asta care ma orbeste si nu mai vreau nimic alt ceva...si nu sunt nici macar frunze.
-Si nu ai nimic de zis in pustietate. Si de asta se spune sa nu iei numele Domnului in desert, pentru ca nu ai cui sa il rostesti. S i nici rugaciuni nu poti spune.Poti sa plangi iarna... sau iti ingheatza lacrimile?
-Ingheatza. Primavara lacrimile iti inverzesc. E frumos sa fii asa colorat..esti altfel...ai frunze pe obraji. Vara lacrimile iti seaca...dogoresc doua puncte pe un obraz de praf...iar toamna...?
-Toamna lacrimile iti cad brutal asa ca niste frunze.
si..uiti de c plangi?
-Evident doar ai uitat ce vroiai sa spui.Asa uiti si de ce te doare inauntru.
-Iar eu am uitat ce trebuia sa iti spun.
-Nu-ti vei aminti niciodata.
-Crezi?
-Timpul uita de frunzele ce mor.Naste altele cu nervuri inocente ce-si asteapta zgarietura ta.
-As vrea sa am opresc din tot ce sunt.
-trecutul e ca un copil totdeauna. Viitorul aduce vestile, explicatiile.
-Atunci am sa dorm . Asa ca un copil mic. Lasa-ma sa dorm!
Sa taci! Vreau sa taci!
-Nici sa nu spui!
-Nu spun..
-O sa dorm .
-Nu dormi acum.
-Nici nu stiu ce inseamna "acum".
-Inseamna...nici eu nu stiu...