când rămâi fără aer şi fără cuvinte.
când cuvintele sunt totul. când trebuie să taci. când trebuie să pari că eşti bine pentru ca cei din jurul tău să nu se simtă stânjeniţi. când trebuie să mergi în continuare la job, când trebuie să zâmbeşti, când trebuie să fii recunoscător pentru toate, dar ştii că în realitate nu ai pentru ce să fii recunoscător atunci când golul din tine se adânceşte, când golul din tine te-a înghiţit deja de foarte multă vreme, când îţi dai masca jos atunci când ajungi acasă, când liniştea pe care o înduri nu mai lasă nimic din tine. cand gesturile pe care le fac nu au nici un fel de rezonanta pentru nimeni, cand nu iti mai ramane decat sa pleci si sa uiti . sa nu te mai uiti inapoi.
să meargă cineva mai departe în locul meu. măcar pentru o vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu