jazz du nuit, jazz du jour. motanul se zvarcoleste. viseaza. afara orasul doarme si nu se aude decat vantul in pomi..visam o locuinta boema in paris..un loft dupa inima mea..
marea era calma.valuri mici, de barci de pescar loveau malul de piatra in ritm de ceas, si gandurile zburau catre insule departe, in asteptarile cochiliei puse la ureche. memoria marii in mana ei , pretioasa, cuminte si comuna.Paseau în tacere. Din când în când valurile verzui, eterice ale vreunui fascicul ce sfâsia întunericul înselator desenau umbre si lumini pe chipurile lor, dând trasaturilor aspre ale fetei o nuanta neomeneasca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu